Cand se nasc oamenii ar trebui sa vina pe pamant cu mai mult decat ei insisi si sfoara care ii trage inapoi.Daca ar fi sa ma gandesc la un bagaj minim ar intra sigur
= un manual de utilizare,
= un balon cu diametrul de vreo 2m (ca nu se stie cat creste),
= un flacon de ceva care sa te bage in coma controlata cand ai nevoie de o pauza,
= o masina a timpului,
= un pachet de tigari pe care sa si-l ascunda prin casa cand ajunge la facultate si ramane fara bani
= o lista cu toate lucrurile pe care trebuie sa le faca in viata.
Am fi ca intr-o sesiune prelungita dar macar toata lumea ar sti ce are de facut si am putea sa ne plangem toti la cate o bere in legatura cu taskurile fiecaruia. Am fi toti intr-un campus mare.
***
Cand eram mica imi placea sa merg cu tata sa scoatem rame pentru momeala. Nu stiam sa pescuiesc, am tinut undita in mana o singura data si nu am prins mare lucru, dar imi placea mirosul de pamant ud. Mereu m-am mirat cat de curate sunt ramele desi stau in pamant si iubesc noroiul...
***
Aproape la fel de ciudat a fost cand mi-am dat seama ca eram printre putinii copii care la sfarsitul vacantei de vara nu puteau sa doarma in noaptea de 14 sept (pe 15 se incepea scoala) de emotie. Si era o chestie comparabila cu Mos Craciun, noptile de dinaintea excursiilor, sau cand faceau ai mei chefuri tineri fiind si erau in delir toti ...Pe-atunci sigur se credeau oameni mari, nu isi dadeau seama ca sunt. Cum nici eu nu imi dau. Mama era mai tanara decat mine acum.
Nici nu stim noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu