Pai, aici urmeaza partea misto...tot. Ca in povestea lui Robinson Crusoe...intai aduni niste lemne, faci un foc bun, te usuci si te gandesti. Parca in locul casoaiei daramate de taifun ar merge tare bine o casuta de lemn si in loc de masina poti sa folosesti o pluta la fel de eficient...si mai putin daunator pentru mediu....si mai bine pentru tine ca mai dai la o vasla, mai trezesti niste muschi pe care nici nu stiai ca ii ai.
Si de ce sa regreti aripioarele de la KFC cand ai toata valea asta plina de fructe acrisoare...si de ce sa regreti patura calda cand ai soarele de un infinit de ori mai puternic si mai binefacator. Si painea facuta din graul crescut de tine e mai buna.
Si n-ai de ce sa regreti luxul putrezit pe care l-ai pierdut...ca o tumoare sub forma de lantisor la gat. Arata intr-un mare fel si te incanta de numa si te roade pe dinauntru. Te dizolva fara sa stii macar incet incet pana cand te trezesti intro zi cand te lovesti la cot ca esti gol pe dinauntru. Incepi sa il intelegi pe Humpty Dumpty. Pun pariu ca nici el nu stia ca e un ou.
Oricum depinde de fiecare daca alege sa fie o omleta gustoasa sau sa se urce la loc pe zid asa spart si sa spere ca o sa se repare de la sine. Mie una nu imi mai place omleta deloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu