Cand eram eu in anul I si am dat examenul la Algebra si a fost faza deja legendara printre copiii din serie cu Sebica si d-na Nita, momentul in care am inceput sa il urasc pe sarmanul Sebica si pe toti cei asemenea lui mi-am jurat ca nu voi ajunge niciodata sa depind de oameni ca astia.
Acuma na... nu stiu daca fobiile mele is neaparat intemeiate dar asa cum i s-a spus lui Harap-Alb sa se fereasca de omul span, asa mi-am gasit eu spanul in clovni, pitici si oamenii cu ochi albastri. Cateodata si in slabanogi... nu stiu daca e din cauza Stapanului Inelelor dar recunoasteti ca "my precious" ala suna intr-un mare fel.
Ei si am ajuns sa depind de unul.
Poate chiar nu e om rau. Pana acum nu a facut nimic sa demonstreze asta. A fost chiar sensibil la insistentele mele fara sanse prea mari de reusita.
Cum radeam noi acum cateva zile: ala ori e impresionat pana la nivel atomic ori se caca pe el de ras in fiecare zi.
Am supt curu ala pana m-a luat ameteala... pana ne-a luat mai bine zis ca singura as fi supt in gol, orientata spre usa, in alta camera, in alta cladire, pe alta strada. Dar am supt cat am putut.
Acuma ma dau cu balsam de buze, astept si ma bucur asa de tare ca ma tii de mana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu