Astazi m-am trezit ca de obicei cu un telefon de la tata care voia sa vada ce mai fac la 9 dimineata. Mi-a fost cea mai fabuloasa lene sa deschid ochii in timp ce cautam telefonul prin gramezile de haine de pe jos dar cum in mod normal ar fi trebuit sa fiu in tren spre tara si ai mei isi imagineaza tot felul de scenarii apocaliptice daca nu le raspund in vreun rand... am decis sa nu amutesc dispozitivul.
Apoi am deschis ochii...o bezna rosie... Asta clar nu o sa ma ajute sa ma energizez. Am tras draperiile ,m-am uitat in sus si iar mi s-au infundat urechile. Cred ca asta e un nou nivel in scara placerii. Nu stiu cand am mai vazut pescarusi printre fulgi mari de zapada ...nu stiu daca am mai vazut de fapt... ma simt ca intr-un glob pe care-l scuturi si ninge peste casuta dinauntru. Pana si cafeaua are gust de turta dulce, scortisoara, soba fierbinte si miros de lemn uscat.
Si nici macar nu e 26.<< Nu SUNT 26,ba!>>
Mi-e greu sa imi imaginez asta. E ca si cum as estima lungimea unui tren in carafe cu vin fiert.
Fat-Frumos! Acum are cal alb si termos incorporat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu