Azi- inca un lucru imaculat intre atatea zilele astea. Incep sa nu imi mai gasesc cuvintele si sa imi para insuficiente. Imi doresc haiku-uri materiale sa pot sa imi aleg din ele anotimpuri si comparatii pertinente.
Nu-mi aduc aminte de cand nu am mai numarat orele cum o fac acum.
Astept momentul in care nu ne vom spune nimic.
E perfect si nu ma satur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu