Cand am citit "In casa bunicilor" in primara mi-a fost foarte drag bunicul dar nu pentru ca era un batranel de treaba...desi era...ci pentru ca avea tabieturi simpatice si semana putin cu tataia meu. Cartea m-a facut sa imi doresc sa am lucruri care sa fie numai ale mele, ca cineva care ma cunoaste sa poata spuna la un moment dat "normal...tipic Laura".
Si cum gafele is alea care ma carcterizeaza cel mai bine( n-ar fi putut sa fie niste cunostinte solide de fizica relativista) urmeaza cele ce urmeaza ...
*****
Aseara am fost cu Iulia sa cinstim intoarcerea ratacitorului de Aurica dar ceasul meu intern de Cenusareasa care si-a ratat povestea mi-a dat un branci la 11 si ceva si mi-am luat elan spre casa. Nu am mai prins metroul, ce sens ar fi avut?!
Am prins un taxi in schimb cu un nene ...hmm...sa spun...care te astepti sa te intrebe daca nu vrei un telefon ieftin. In apropiere de oaza Dristorului mi-am dat seama ca mi-au cazut banii din buzunarul de la blugi...acum nu ma mai bucuram atat de tare ca am slabit.
Pe scurt: il las sa ma astepte in fata blocului sa iau cardul de sus, iau cardul, ma duce la bancomat, constat ca nu e cardul care trebuie- ce sens avea sa imi iau tot portofelul?!, ma intorc acasa, iau celalalt card, ma intorc la bancomat, constat ca bancile nu lucreaza vineri dupa-amiaza la capacitate maxima si ca fondurile mele se ridicau in jurul valorii de 0,3 RON dupa a doua citire (da,am citit de doua ori).
Long story short...nenea a fost cel mai de gasca...mai stim noi un episod care era sa se lase cu batai...si mi-a lasat numarul lui.
Ma simt atat de recunoscatoare ca imi vine sa-i fac o placinta sau ceva :| dar nu stiu sa fac chestii de genul asta. Si nu pot sa nu cred ca e asa o lege a echilibrului... cand cautam cardul pe sus ma gandeam ca as putea foarte lejer sa nu ma intorc. As fi putut sa ma culc linistita and call it a day. Imi vine in cap chestia aia scrisa in cerc:
Recursivity can be used only after you understand recursivity.
Si cum omu-si face obiceiuri repede si renunta greu am pierdut o seara nefacand absolut nimic. Acum o privesc de fapt ca o mare performanta...e GREU sa nu faci nimic. Adica...te mai gandesti la o treaba, mai citesti o eticheta de sampon, mai scuipi o coaja de samanta, mai speli o farfurie, mai stergi un cont, te mai apuca aspiratul la 3 dimineata. Ma cac pe mine acuma, am vazut rasaritul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu