Bun. Acum ca am trecut de primul val si mi-am vomitat ura si frustrarile...stau in pat si nu pot sa dorm dar e incredibil...mie chiar imi prieste situatia asta.
Pana la un anumit moment nu am vazut nici o iesire si mi se parea ca nu are cum sa iasa nimic ok din toata treaba si asta numai din cauza ca am refuzat sa gandesc singura. N-am vazut padurea din cauza copacilor, acum imi vine sa rad cand imi dau seama.
Nu intelegeam de ce sunt linistita cand...teoretic nu ar fi trebuit. De ce in loc sa imi vina sa dirijez tramvaie legata la ochi ma simt ca la proba de viteza inainte de start cu cateva zecimi de secunda. Cand astepti sa auzi fluierul de inceput si ti se pare ca dureaza atat de mult. Sufla ,dracului, in fluierul ala...stau aici si astept haide...da-i bataie!...pot sa numar pana la 5 in timpul asta asa de mult iti ia sa...
Nu stiu daca s-a trezit Ioana d'Arc acuma sa puna carbune pe foc dar ...
Nu de lipsa de motivatie sufeream pana acum?
Ce poate fi mai clar de atat? De care alt motiv mai aveam nevoie ca sa inceapa revolutia? Nu stiu daca intru intr-o stare de-aia anime de purificare prin durere si tot cacatu ala...hai sa suferim ca sa meritam lucruri mai bune, hai sa fim corecti si chestia asta o sa se intoarca, hai sa fim perfecti si sa avem tot. Hai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu